“Iluzia de a avea când nu avem, de a fi ceea ce nu suntem “… de a ne
simţi “muritori şi nemuritori în acelaşi timp” aceasta este literatura în
cuvintele lui Mario Vergas Llosa.
L-am descoperit pe Mario Vargas Llosa abia acum doua zile. Mi-am facut o
comandă de cărţi şi printre ele a fost şi “Rătăcirile fetei nesăbuite”. A
fost o revelaţie. Nu am putut-o lăsa din mână. Am terminat-o dupa miezul
nopţii. Am închis cartea şi mi-am zis: “Asta, da, subiect de roman!”Şi oare ce
subiect ar fi putut să mă tulbure într-atât, încât să-mi tulbure somnul? Nu putea fi decât unul: dragostea ,
bucuria şi chinul dragostei. Şi cum nu
orice dragoste poate fi subiect de roman, aici avem o dragoste neînţeleasă,
nepotrivită, mereu în contratimp.
Iubirea apare in adolescenţa miraflorină, când Ricardo trecând de la
pantaloni scurţi la pantaloni lungi este vrăjit de provocatoarea Lily. Dragostea
îl cuprinde iremediabil în cea mai frumoasă vară din viaţa lui. Iar ca mai
toate iubirile de-o vară şi aceasta se estompează odată cu ani, pentru a putea
înflori odată şi incă o dată, mereu mai puternică şi mai obsesivă. O reîntâlnim
apoi pe fata cea rea în Oraşul Iubirii, unde altundeva. Dragostea îşi cere
drepturile... Speram într-o dragoste împărtăşită, pasională. Dar totul se curmă
brusc. Luptătoarea de gherilă pleacă, lăsându-l pe Ricardito cu inima frântă şi
cu speranţa revederii pulsând.
Şi iar crezi că s-a sfarşit, speri că o va revedea, dar mari speranţe nu
sunt. Şi iubirea reapare. Din nou în Paris, apoi la Londra şi mai apoi la
Tokio. Cum se putea termina? La Paris, normal... Toate se derulează tragic,
spre convieţuirea calmă, burgheză. La sfârşit ne liniştim, toate merg spre un
final fericit şi atat de previzibil. Fata cea rea, devine bună, mărinimoasă şi
plină de devoţiune. Dar
sărim în Spania şi clar, nu înţelesesem de ce. Cartea se termină magistral. Aşa
cum stă bine unei poveşti de iubire. Iubesc cărţile care se temină tragic.
Sfarsiturile fericite, chiar dacă le chem, le
aştept, mă dezamăgesc, dacă ele sunt cele alese de autor. O mare iubire nu se
poate termina decât tragic.
După ce am terminat cartea, m-am bucurat că
întâmplarea a făcut să o citesc, m-am întristat că am citit-o atât de târziu.
