Prietenia… un cuvânt
mare… De multe ori îl folosim cu generozitate, îl irosim la colţ de stradă sau
la o cafea pe vreo terasă. Dar, de fapt, ce înseamnă, pentru fiecare dintre
noi, prietenia?
Imi vin acum în minte clipurile
acelea cu simpatici copilaşi care dau definiţia dragostei,a prieteniei.
Prietenia este…
Când nu vezi un om drag timp de
mulţi ani de zile, îi aştepţi venirea cu atâta nerăbdare. Vrei să-i faci un cadou, care sa-i rămâna în
memorie mult timp de acum încolo. Ceva cu o semnificaţie deosebită, ceva
special.
Emoţia reîntâlnirii este
covârşitoare, plângi, râzi, îmbrăţisezi. Dar realizezi că ceva nu mai este la
fel. Nu. Nu este vorba de sentimente, ele sunt tot acolo. Noi suntem aceleaşi
suflete pereche.
Este vorba că acel om are nevoie de tine. Şi nu
aşa cum s-ar aştepta oricare dintre noi, este o problemă de viaţă şi de moarte.
Ce faci atunci, când boala se
instalează mişeleşte în psihicul slăbit de emoţii al prietenei tale de-o viaţă?
Are nevoie de tine, dar nu poate să
strige după ajutor. Ai vrea
sa fie bine, si speri ca în fiecare dimineaţă să fie ceva schimbat în glasul
atât de cunoscut. Ai vrea să nu arunci la gunoi toate visele şi toate planurile
făcute la telefon de la atâţia km distanţă. Dar, de fapt, nimic din toate
acestea nu contează cu adevărat. Şi încerci să ajuţi. Aşa cum te duce mintea şi
aşa cum nici unul dintre noi nu este pregătit să o facă.
Dar tot ajutorul tău nu face doi
bani în faţa bolii şi atunci trebuie să mai faci ceva. Este un ultim gest, un
gest care va lăsa resentimente în sufletul ei. Trebuie să apelezi la cineva
care ştie să gestioneze o astfel de criză.
Nu am crezut că voi putea să-mi asum
o asemenea decizie. Oare
aveam dreptul de a decide pentru ea? Oare mă va urî pentru asta?
Poate că am jertfit o prietenie
pentru un om, dar cred că omul este întotdeauna mai important...
