Se apropiau Sărbătorile de Paște. Își dorise să facă altceva
anul acesta, doar împlinise 40 de ani! Nu mai voia vizite de protocol, unde
trebuia să fie îmbrăcată impecabil. Rochia nouă special cumpărată pentru
această ocazie, programare la coafor, la manichiură. Mereu arătase ca scoasă
din cutie. E drept, vârsta își pusese amprenta pe silueta ei, altădată
impecabilă. Noroc că era înaltă! Picioarele lungi perfect încălțate în pantofi
fini erau încă piesa ei de rezistență. Sânii voluptoși în jurul cărora se croiau
toate rochiile, atrăgeau mereu priviri. Dar ea nu avea timp să observe astfel
de detalii. După părerea ei, acum nu era decât o doamnă respectabilă cu familie
și copii. Doi la număr. Soțul, cu 3 ani mai tânăr, se îndrăgostise iremediabil
de ea cu cincisprezece ani în urmă. Fusese, cum se zicea pe atunci, o piesă. Puseseră bazele unei afaceri împreună.
Munciseră pe rupte, până când au avut suficienți bani să angajeze oameni. El rămăsese
să conducă afacerea, ea rămăsese acasă să aibă grijă de copii. Școli, extracurriculare,
gospodărie, toate erau universul ei. Seara își aștepta soțul cu cina, atunci
erau momentele lor. Discutau câte în lună și in stele. De multe ori îi prindea
noaptea. Apoi pasiunea care îi unea, îi ducea spre dormitor. Și zilele se
scurgeau pentru ea plate, asemănătoare, dar atât de fericite. Veneau apoi
diferite evenimente la care mergeau împreună, unde ea la brațul lui zâmbitoare,
atent aranjată, perfectă îl susținea în tot ce îi cerea El.
Dar anul acesta , gata! Era obosită
de atâtea protocoale. Parcă și relația lor scârțâia... El întârzia din ce în ce mai des. Îi ținea cont la cheltuieli: „Iar
rochie nouă, iar pantofi, nu vezi că nu mai avem loc în casă de ei?! Mai refolosește
din dulap! Sau iar te-ai îngrășat! Fă și tu ceva!” Parcă și copiii nu mai aveau
rezultate bune la școală, și ea era atât de obosită. Simțea că e sfârșită și
totul se învârtea în același cerc plicticos. Pentru prima oară după atâția ani
își dorea altceva. Dar cum să facă? Și atunci îi veni o idee.
Ce
ar fi să plece undeva doar Ei doi?! Dar unde? Poate scăpa de obligațiile impuse
cu atâta scrupulozitate de el? Trebuie să poată! Inventă un plan bine pus la
punct: Copiii duși la mama ei, anulat invitațiile din motive de sănătate (doar
așa puteai scăpa din astfel de combinații), rezervare la Poiana Brașov pentru
două nopți. Și lui? Lui i-a zis că anul asta vor face un frumos Paște în
familie! Chiar dacă s-a lăsat greu convins, până la urmă a acceptat! Câte
favoruri îi făcea ei? În ultimul timp din ce în ce mai puține.
A
pregătit bagajele, a pus dezabie-urile cumpărate special, s-a îmbrăcat de
plecare și a așteptat. A așteptat. Se făcuse târziu. A sunat la hotel să anunțe
că vor late check in. S-a rezolvat. Și a așteptat. Nu îi stătea în caracter să
sune să-l verifice. Așa ca a așteptat. A adormit îmbrăcată pe canapea. Spre dimineață
se auzi o cheie în ușă...
