Am încredere

Ziua de Sânziene. Trezită cu noaptea-n cap dau fuga la un salon. Vreau să-mi fac programările mele obişnuite, fără să răpesc din timpul petrecut cu copiii mei. Aşa că, ora 8 mă prinde alergând. Termin cât se poate de rapid, accelerez spre birou. Realizez că nu am telefonul cu mine. Nu ar fi decât a doua oară luna aceasta, aşa că nu mă impacientez prea tare. Cu toate că, aş fi putut jura că l-am pus în husă şi l-am aruncat apoi, în noul meu rucsac verde. Dar cum memoria nu este punctul meu forte, în ultima perioadă, stau departe de stres. Aştept  să se trezească copilul, să-l avertizez să-mi preia mesajele.

Copilul sună să localizeze telefonul. Avem casă mare şi ordonată, evident. Nu se aude nimic... Deodată: Alo... o voce masculină. A găsit telefonul în locul unde am parcat maşina dis-de-dimineaţă. Nu-mi vine a crede: Am pierdut telefonul! Prima oară în viaţă. Şi tot pentru prima oară, proverbiala mea încredere în oameni îmi este răsplătită.

Domnul îmi aduce telefonul, cu punctualitate, în locul stabilit. Este un bărbat între două vârste, îmbrăcat în salopetă, cu o fetiţă de mână. Imi explică cu lux de amănunte cum a gasit telefonul. Eu mă scuz pentru neatenţie şi îi intind o hârtie, pe care îl rog să o ia. Ezită, dar pentru că insist o ia stingherit. Mulţumesc şi plec în treaba mea, uimită de întamplare.

Imi amintesc că acum 3 ani aproape, fiul meu a primit primul lui telefon nou. Era încântat peste poate. In vacanţă a plecat la bunica. Acolo bunica, ca să distreze nepotul, i-a invitat în curte nişte copilaşi mai sărmani, zicea ea. Le-a dat de mâncare şi sub neatenta ei supraveghere le-a lăsat întreaga curte la dispoziţie. Bilanţul a fost: un skate, o pereche de ochelari de înot şi telefonul cel iubit, lipsă. Skate-ul, fiind vizibil în curtea copiilor, a fost recuperat, telefonul nici pomeneală. Am încercat cu rugăminţi, cu ameninţări, dar a trebuit să ne luam gândul.

Atunci, ca şi acum, am rămas pe gânduri.

Dar am înţeles în sfârşit: Cinstea nu ţine de starea ta materială. Cinstea nu are legătură cu nevoile tale imediate. Cinstea o înveti, o trăieşti, o dăruieşti semenilor tăi.

Mulţumesc...