Nu mai cred în Dragobete. Nu mai
cred în Valentine’s Day. Dar cred în dragoste. Cred în dreptul celorlalți de a
crede în ce vor ei. Și, bineînțeles, cred în dreptul meu de a crede în ce
vreau.
Când pășim în viață, idealiști și
încrezători, avem lumea la picioare. Pe măsură ce experimentăm, aripile încep
să se frângă, ajungem să ne mulțumim cu puțin sau uneori cu nimic. Și ne
revoltăm: asta îmi doream eu? Sau nu ne mai revoltăm deloc: o luăm așa cum
vine.
La vârsta la care alți
adolescenți intră râzând în viață, eu m-am împiedicat și am intrat pe brânci. M-am
bulucit, cum s-ar zice. Și mi-a trebuit ceva timp până să înțeleg ce caut eu în
viața mea. Am amintiri și martori 😉 din perioada aceea. Eram tristă,
neînțeleasă și încăpățânată. Dar aveam vise mari. Mult prea mari, am realizat
mai târziu. Multe dintre ele s-au spulberat, nici nu mai fac obiectul
gândurilor mele, dar unul singur s-a păstrat, poate s-a mai modificat pe ici pe
colo, nu în părțile esențiale: DRAGOSTEA.
Vă mai aduceți aminte ce vă
doreați de la Dragoste, când pășeați pe terenul minat al adolescenței? Eu, una,
nu am uitat. Mi-am dorit să găsesc întotdeauna Marea Dragoste. Și pot să spun
că am găsit-o!
Am citit, acum o săptămână, o
listă abracadabrantă de ce calități ar trebui să aibă prințul pe cal alb, pe
lângă cal, evident. M-am amuzat copios. Eu văd lucrurile mult mai simplist, și
fără pretenția de a fi o rețetă de succes, o împărtășesc cu voi.
În primul rând, într-o relație
este nevoie de 2. Dacă începem să cerem fără noimă și nu punem nimic pe taler,
în afară de „sunt o zână”, nu prea sunt șanse de relație. De lungă durată, nici
atât.
Știu că sloganurile feministe au
mare căutare, dar aici nu-și găsesc locul.
Sa revenim la AȘA DA. Cred în Dragoste
la prima vedere. Nu la ce înțeleg, cei mai mulți, prin asta. Cred ca, dacă ai
în față sufletul pereche, o vei simți, încă de la primul contact vizual. Dacă
ai îndoieli, ai încredere, al 7-lea simț vrea să te avertizeze!
La următorul nivel, este Atracția.
Fără ea, viața e pustiu 😅.
Ajută și când, după ani de zile, îți pierzi argumentele. Și atitudinea „ Ce
treabă are s...a cu prefectura?!” este cea mai sănătoasă.
Comunicarea este cheia oricărei
relații. Încă de la început, afli (cât poți să înțelegi) despre celălalt. Poți
să spui ce vrei, ce-ți place, poți negocia.
Și, nu în ultimul rând, Respectul.
Aprecierea în cuplu nu poate exista fără respect. Nu poți merge mai departe,
dacă nu respecți ce face, ce este celălalt. Fie de la domeniul în care
lucrează, fie de la banii pe care îi câștigă, fie de la pasiunile, pe care le
are, Respectul este ceea ce dă rezistența unei relații.
Dragostea este ascunsă în fiecare
dintre noi. Dacă noi ne deschidem cu bunătate către celălalt, și nu ne vânăm
greșelile, pe care fiecare dintre noi, le facem, sunt sigură că putem avea acea
relație de iubire pe care am visat-o pe când aveam fiecare 16 sau 17 ani.
Cred în Dragoste, cred în dovezi
de iubire, dar nu cred în comercial. Înțeleg publicitatea, dar inima mea nu
este de vânzare.💕
Dragostea adevarata se simte si se respira in fiecare zi, nu doar la anumite ocazii. Dragostea adevarata nu se striga in gura mare.
RăspundețiȘtergereDoar cine a cunoscut cu adevarat dragostea intelege acest lucru, in timp ce ceilalti incearca sa ne convinga de contrariu. Noroc ca noi ne tinem tare ... si sarbatorim iubirea in fiecare zi, ca la 16-17 ani ... si chiar mai mult decat atunci.
Draga mea, când am scris aseară, să știi ca m-am gândit la tine. Tu ești primul exemplu care îmi vine în minte când mă gândesc la O Mare Dragoste. Și privindu-vă pot să fiu sigură: se poate! Vă îmbrățisez pe toți! Vacanță frumoasă!
Ștergere