Limbajul florilor

Am terminat o carte care m-a impresionat foarte mult. “Limbajul florilor” scrisă de Vanessa Diffenbaugh . Nu sunt genul de persoană care iubeşte nelimitat florile. Imi place să le dăruiesc legate în buchete meşteşugite de florărese. Imi place să primesc flori, dar apreciam în egală măsură şi o cutie de bomboane de ciocolată, sau poate mai mult?

            Dar, citind această carte, mi-am pus întrebarea, dacă o simpla floare daruită sau primită sau poate preferată spune ceva despre noi. Nu m-am gândit niciodată în acest fel, chiar dacă sunt un om în cautare permanentă de semnificaţii. Poate caut să citesc în spatele cuvintelor nespuse, în privirile întâlnite pentru fracţiuni de secundă, în vise visate în egală măsură cu ochii închişi, cât şi cu ochii deschişi.

            Şi, până am terminat cartea, am crezut că acest limbaj al florilor este o ficţiune pură. Dar am descoperit apoi, o întreagă lume. Oamenii cred in limbajul florilor şi vorbesc despre asta. Este minunat. Nu mă aştept ca buchetele dăruite de mine, de acum încolo, să-mi schimbe viaţa, a mea sau pe a celor din jurul meu, dar este o informaţie preţioasă şi care nu poate creea decât bucurie.

            La finalul cărţii se află “Dicţionarul de flori al Victoriei”, am încercat sa găsesc acolo florile mele preferate. In primul rând laleaua galbenă. Poate nu ştiaţi, vă spun eu, că nu am găsit-o. M-am ambiţionat şi am cautat-o pe net: ”Dragoste fără speranţă”.Şi toată am înflorit, galbenă, într-un zâmbet. Iubesc lalelele galbene de când mă ştiu. Au fost primele flori pe care le-am primit la zilele mele de naştere. Lalelele galbene îmi miros, şi atunci când nu le miros, a primăvară, a aprilie, a tinereţe, a dragoste. Dar nu ştiam că miros a dragoste fără speranţă. Chiar şi prima mea floare care a apărut în mica mea grădină a fost o lalea superbă, galbenă. M-am bucurat enorm atunci când am vazut-o desfăcâdu-şi petalele a dragoste. Dar ce dragoste?!

            Să mă îndrept spre cea de-a doua floare pe care o iubesc: Trandafirul... evident galben. Şi aici am o problema, mai întâi de interpretare. In prima parte a cărţii semnificaţia lui era de gelozie. Prilej de zâmbet înţelegător pentru propria-mi persoană. Sufăr de această boală, m-am născut cu ea si mă voi stinge cu ea, sper că nu din cauza ei. Aş putea participa la un grup de suport: “Hy, I am an...”. Am învăţat să mă înţeleg şi să mă iubesc chiar dacă recunosc gelozia, ca pe unul dintre defectele mele.

            Spre sfârşit însă semnificaţia trandafirului galben se schimbă în infidelitate. Aici da, avem o problemă. Infidelitatea, pentru mine, este ca ultima opţiune din viaţa unui cuplu. De fapt, unde începe infidelitatea, se cam termină cuplul.

            Poate ar fi o informaţie de care ar trebui să ţinem cont când ne inconjurăm de flori de apartament sau când ne organizăm grădina. Poate fi vorba de un feng-shui al florilor. De ce nu?

            Trecând peste simbolistica surprinzătoare a florilor, vă recomand din tot sufletul acestă carte. Este o poveste de viaţă si de dragoste care te ţine înfrigurat între paginile ei. Este o poveste despre fiice şi mame, despre noroc şi şansă şi despre pasiune.