Am ajuns să-mi doresc să pot vorbi şi împărtăşi tot ce-mi trece prin
cap. Dar uneori sunt gîtuită de teamă.
Teama de ridicol, teama de a fi comentată, teama de a nu răni pe cei din
jurul meu.
Atunci cînd mă uit la aceste femei, pe care le admir, îmi închipui că
ele nu ar sterge pagini frumoase aşternute din suflet pentru suflete, din teama
de a nu fi judecate sau greşit înţelese. Şi tot atunci înţeleg că nu sunt
pregătită pentru a împărtăşi tuturor gânduri şi fapte trăite sau doar
imaginate.
Am citit ”Andiamo”. Mi-am închipuit pentru ceva timp că scriu o
carte-epistolă, eu şi prietena mea. Chiar schiţasem cateva capitole. Ce a ieşit nu m-a motivat să continnui. Am
renunţat atunci, poate nu era momentul, poate nu era prietena potrivită. La
idee nu am renunţat, este drept, dar am amânat, aşa cum multe amânate au rămas.
Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina sunt doua dintre autoarele mele preferate şi nu ratez
să le citesc nicicând. La Alice mă bucură iubirea aşternuta pe file din Ţara
Minunilor, firea volutară, femeia puternică din spatele revistei, din faţa unei
atat de frumoase familii. Simona este pastila mea de buna-dispoziţie, este cea
mai savuroasă femeie pe care mi-a fost dat să o citesc.
Apoi am citit-o pe Mihaela Radulescu. Imi place
pofta ei de viaţă, sinceritatea si francheţea care îi definişte fiecare pagina
aşternuta pe hartie sau pe desktop.
Imi este mai uşor să-mi deschid sufletul în
faţa unui om, decât în faţa unei pagini albe. Cu toate că viaţa mi-a arătat că este mult mai nesigur
aşa.
Uneori am inspiraţie şi scriu, alteori nu şi tac. Imi propun să scriu mai des, dar nu am
exerciţiul scrisului. Şi atunci mă pregătesc. Citesc. Pentru a putea fi
pregătită într-o zi. Pregătită pentru o poveste.
Voi fi cândva o femeie curajoasă. Promit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu