Lucruri simple

Când suntem tineri, enervant de tineri, ne dorim totul sau nimic. Odată ce înaintăm pe drumul sinuos al vieţii noastre, care se vrea perfectă, dar derapează cu atâta graţie, începem să ne dorim nimicuri. Şi cum ne-ar putea împlini nişte nimicuri? De aici vine frustrarea pe care o cărăm pe umerii din ce în ce mai gârboviţi, până în cel din urmă ceas sau până la momentul în care reuşim să ne scuturăm. Nu de toată frustrarea strânsă cu atâta trudă şi încăpăţânare, ci de unele dintre frustrări, poate doar de cele mai neînsemnate.

            Vieţile celorlalţi par poleite, viaţa noastră înnegurată. Reuşitele celorlalţi par de neatins, ale noastre fără valoare. Infrângerile celorlalţi par pilde de învăţătură budistă, ale noastre confirmare a neputinţei si ghinion grosolan.

            Oare de ce?

            Răspunsul îmi pare simplu, la această oră târzie. Uităm să ne bucurăm de lucrurile simple, uităm să ne bucurăm de viaţă.

            Ce poate fi mai simplu decât a te minuna în faţa frumuseţii unui cer senin, a râde copios de o glumă bună, a săruta zgomotos un obraz îmbujorat de copil, a strânge la piept un om drag, a-ţi aduce aminte că iubeşti?

            Nimic nu e mai simplu decăt toate acestea şi încă multe altele. Totul ar fi să ni le aducem aminte. Prinşi în vâltoarea vieţii uităm mult. Uităm de noi.

            Ce-ar fi să deschidem ochii şi să ne uităm în jur? S-ar putea să fim surprinşi de câte lucruri frumoase suntem înconjuraţi, de câţi oameni dragi şi de câtă bucurie.

            Sau să închidem ochii şi să cuprindem o mână caldă. E aceeaşi mână pe care am căutat-o atunci, demult. Am fost extaziaţi când am gasit-o, dar atât ne-am obişnuit cu puterea, cu delicateţea ei, deopotrivă, că am uitat să ne sprijinim pe ea, am uitat să ne îngropăm obrazul în căuşul ei moale. Este aceaşi mână demult iubită. Mâna aceea este acolo, omul acela este acolo. Noi suntem tot aici. Iubirea noastră este la locul ei. Trebuie numai să ne amintim de ea şi să o retrăim.

            Totul este atât de la îndemâna noastră, încât pare neverosimil. Suntem atât de tineri, atât de buni, atât de frumoşi, atât de noi...