marți, 26 martie 2013

Am ales



Cât poate fi de neaşteptat să iei o carte, care, e drept, are recomandări dintre cele mai călduroase, fără prea mari emoţii, şi să o deschizi? Şi să citeşti, şi să citeşti, să o laşi din mână, să te uiţi în tavan şi să oftezi. De ce?
Nici nu-mi aminteam că am citit “Arta conversaţiei” vreodată. Credeam că am citit-o, dar nimic din firul epic, din personaje nu-mi răsuna în memorie. E drept, că am memorie proastă. Când venea vorba de un Camil Petrescu, George Călinescu, Hortensia Papadat Bengescu si alţi autori dragi mie, îmi aminteam impresia lăsată de carte, personaje şi bineînţeles povestea, acum totul îmi era necunoscut. Şi am început să citesc, nici măcar nerăbdătoare, o carte ca oricare alta. Dar la un moment dat, am avut revelaţia cărţii citite cândva, demult, parcă într-o altă viaţă. Şi atât m-am contopit cu personajul principal, Sînziana Hanganu, că am realizat că ea este cea pe care am admirat-o eu într-atat,  încat am aplicat în viaţa mea, de la 16 ani încoace, sau mai mult, nici nu mai ştiu, teoria ei de viaţa. Citate întregi din aceasta carte, nu numai că-mi sunau atât de cunoscute, dar le-am regasit în vorbele mele de pâna acum.
A fost răvăşitor.
A fost un fel de întoarcere la inocenţa tinereţii mele, la femeia, care tocmai atunci se forma şi a dat peste o carte, pe care a devorat-o, a memorat-o şi mai mult de atât, a aplicat-o în viaţa ei.
Acum am înteles de ce recitesc cu mai mare plăcere, decât citesc lucruri inedite. Nu că noul nu mi-ar încânta ochii şi mintea, eu sunt într-o căutare febrilă a ceea ce am fost.
            Sunt resemnată, nu pot da anii înapoi, dar m-am putut dezbraca de platoşa de uitare, pe care mi-am rotit-o frumos, în jurul trupului meu juvenil. După douazeci de ani.
Sunt fericită. Şi as vrea să împărtăşesc asta lumii întregi, dar ştiu că nu m-ar asculta. De ce ar asculta un om, care se îndepărtează de toată rutina cu care suntem înconjuraţi şi încorsetaţi?
Am ales să fiu fericită şi să fac lucruri care îmi plac.
Faceţi şi voi această alegere împreună cu mine? Hai să fim fericiţi!

2 comentarii:

  1. Si mie imi place sa citesc si sa recitesc carti. Intotdeauna descopar ceva nou si, cateodata, o inteleg dintr-un punct de vedere complet diferit. Asta inseamna oare ca imbatranim? Sau doar ca devenim mai intelepti? Sau ambele? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca doar mai intelepti! Atat timp cat suntem fericiti, nu imbatranim...

      Ștergere