Cât poate fi de neaşteptat să iei o carte, care, e drept, are recomandări
dintre cele mai călduroase, fără prea mari emoţii, şi să o deschizi? Şi să citeşti,
şi să citeşti, să o laşi din mână, să te uiţi în tavan şi să oftezi. De ce?
Nici nu-mi aminteam că am citit “Arta conversaţiei” vreodată. Credeam că am
citit-o, dar nimic din firul epic, din personaje nu-mi răsuna în memorie. E
drept, că am memorie proastă. Când venea vorba de un Camil Petrescu, George Călinescu,
Hortensia Papadat Bengescu si alţi autori dragi mie, îmi aminteam impresia lăsată
de carte, personaje şi bineînţeles povestea, acum totul îmi era necunoscut. Şi
am început să citesc, nici măcar nerăbdătoare, o carte ca oricare alta. Dar la
un moment dat, am avut revelaţia cărţii citite cândva, demult, parcă într-o altă
viaţă. Şi atât m-am contopit cu personajul principal, Sînziana Hanganu, că am
realizat că ea este cea pe care am admirat-o eu într-atat, încat am aplicat în viaţa mea, de la 16 ani încoace,
sau mai mult, nici nu mai ştiu, teoria ei de viaţa. Citate întregi din aceasta
carte, nu numai că-mi sunau atât de cunoscute, dar le-am regasit în vorbele
mele de pâna acum.
A fost răvăşitor.
A fost un fel de întoarcere la inocenţa tinereţii mele, la femeia, care
tocmai atunci se forma şi a dat peste o carte, pe care a devorat-o, a memorat-o
şi mai mult de atât, a aplicat-o în viaţa ei.
Acum am înteles de ce recitesc cu mai mare plăcere, decât citesc lucruri
inedite. Nu că noul nu mi-ar încânta ochii şi mintea, eu sunt într-o căutare
febrilă a ceea ce am fost.
Sunt
resemnată, nu pot da anii înapoi, dar m-am putut dezbraca de platoşa de uitare,
pe care mi-am rotit-o frumos, în jurul trupului meu juvenil. După douazeci de
ani.
Sunt fericită. Şi
as vrea să împărtăşesc asta lumii întregi, dar ştiu că nu m-ar asculta. De ce
ar asculta un om, care se îndepărtează de toată rutina cu care suntem
înconjuraţi şi încorsetaţi?
Am ales să fiu fericită şi să fac lucruri care
îmi plac.
Faceţi şi voi această alegere împreună cu mine?
Hai să fim fericiţi!
Si mie imi place sa citesc si sa recitesc carti. Intotdeauna descopar ceva nou si, cateodata, o inteleg dintr-un punct de vedere complet diferit. Asta inseamna oare ca imbatranim? Sau doar ca devenim mai intelepti? Sau ambele? :)
RăspundețiȘtergereCred ca doar mai intelepti! Atat timp cat suntem fericiti, nu imbatranim...
Ștergere