Dimineţile mele

Dimineţile de week-end sunt ale mele. Toată casa ştie că îmi fac cafeaua dis-de-dimineaţă şi mă aşez în faţa calculatorului. Este doar momentul meu. Atunci nu sunt nici mamă, nici soţie şi nici stăpână de căţel. Atunci sunt eu. Citesc postările prietenilor mei, le arăt că am fost pe acolo şi mai nou, scriu pe blog.

Aceasta este o îndeletnicire mai noua, care îmi place mult. Mă simt în elementul meu, şi mi-am propus să fiu pe acolo în fiecare zi. Este extraordinar să poţi răspunde şi altceva decât “mai nimic” la întrebarea “Ce faci?” Chiar dacă noi facem tot timpul câte ceva, rutina ne îndeamna să nu ne mai bucurăm de fiecare zi din viaţa noastră. Şi atunci devenim trişti, frustraţi şi fără chef de viaţa.

            Viaţa este atât de frumoasă, numai că noi uitam să ne oprim în loc şi să ne bucurăm de ea. Căutăm atat de multe lucruri, încât uităm să ne regăsim pe noi însine. Fiecare dintre noi trebuie să aiba momentul său de introspecţie, momentul sau de singurătate.

            Nu mai mi-e frică să fiu singură. Pentru că ştiu că niciodată nu sunt singură. De cele mai multe ori, eu îmi ajung mie insămi.

            Când eram la începutul vieţii mele de femeie, detestam singurătatea. Şi atât îmi era teamă de ea, că nu eram nicicând singură. Este destinul meu să fiu înconjurată de oameni.

Toţi suntem înconjuraţi de oameni. Oamenii din jurul nostru pot fi transformaţi din cunoştinţe în oameni dragi. Fiecare om are calitaţile lui şi trebuie iubit şi descoperit. Dispreţul nu este o opţiune. Dispreţuind pe cel de lângă noi, ne dispreţuim pe noi. Poţi să nu fii de acord cu cel de lângă tine. Dar gândeşte-te că are şi el motivele lui să fie aşa. Cea mai buna atitudine, pe care eu o aplic de ceva vreme, chiar (sau mai ales) şi cu copii mei este: “Nu sunt de acord cu ceea ce faci, dar asta nu mă împiedică să te iubesc!” 

            Terapia iubirii ne poate scăpa de frica de singurătate. Ne naştem din iubire şi iubirea este bagajul cu care venim pe acestă lume. Dar uneori îl uităm prin câte o gara. Ne putem întoarce la iubire, începând cu noi. Să ne amintim cât de mult ne iubim pe noi şi atunci vom avea resurse infinite de a-i iubi şi pe cei din jur.