Imi plac surprizele. Si tocmai de aceea, m-am gandit sa le fac copiilor
mei o surpriza.
-Mergem la film!
- Daaaa!
Asa ca, fara prea multe pregatiri, am imbarcat
copiii in masina si am plecat. Spuneam ca fara prea multe pregatiri, normal ca
am uitat si ochelarii 3D. Dar nu-i nimic, o dam inainte.
Am luat bilete la “Jack and the
Giants” si cum mai aveam 1 ora pana la inceperea filmului, am fost la Mc. Precizare:
nu mergem decat foarte rar la Mc. Copiii au primit si jucarii, dupa cum bine
stiti. Pana au dovedit meniul, s-au jucat si cu jucariile. S-a facut si vremea
sa intram la film. Am curatat masa, cum ne sade bine, am pus jucariile intr-o
cutie si am plecat spre sala. Ne-am instalat, ne-am holbat la film, ca deh, cu
doua perechi de ochelari una peste alta numai holbat se poate numi. Filmul
frumos pentru copilul cel mare, dar plicticos si infricosator pentru mezina.
Cum eu sunt doar insotitor de bord, nu e cazul sa am vreo parere.
Toata lumea fericita si multumita.
Eu, ca le facusem un hatar neasteptat, ei ca beneficiasera cu drepturi depline
de seara mea. Intram in casa si fiul meu (aproape 10 ani):
-Mama! Unde sunt jucariile de la Mc?
-Unde le-ai pus! Nu era treaba mea sa am grija
de ele! Am zis eu vizibil iritata, mai ales vazand privirea de o dezamagire si
o enervare iesita din comun.
Si acum vin si zic... Oare unde gresim in educatia
copiilor nostri? Era o seara ce se vroia macar placuta, daca nu perfecta. Dar
din cauza unui detaliu, pe care nu l-am luat in calcul, seara minunata pe care
o doream, s-a transformat intr-o frustranta trimitere la facut de ghiozadan.
Ar fi trebuit sa fi carat pe langa
paltoane, caciuli si fulare si jucariile? Ar fi trebuit sa fiu mai vigilenta?
Sau copiii nostri primesc prea mult si prea degeaba unele lucruri? Cum ar
trebui sa procedam in astfel de cazuri?
Eu i-am reprosat ca nu apreciaza
efortul meu pentru el si l-am trimis la culcare. Sunt sigura ca nu am procedat
bine. Cu toate astea asa am facut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu