15 Aprilie

Imi este dragă această dată, aşa cum fiecare îşi îndrăgeşte propria lui zi de naştere. Pentru mine în fiecare 15 Aprilie începe primăvara, încep primăverile mele.

1979. Nu ştiu dacă sunt amintirile mele reale sau sunt bazate pe fotografii.Eu, o fetiţă ca toate fetiţele regimului comunist îmbrăcată într-o rochiţă tricotata, eram aşezată între o mamă frumoasă şi tânără si un tata cu mustaţă şi pantaloni evazaţi, suflând într-un tort de casă cu trei lumănări lungi, de biserica, nu ca acestea, de le folosim acum.

            1986. Acelaşi tort facut de casă, eu înconjurată de prieteni., în jurul unui tort nu prea reuşit ornat.

            Şi aş putea continua cu anii copilăriei mele, pentru că mama, oricât de grele au fost timpurile, nu lăsa să treacă ziua mea fără tort si fără invitaţi.

           1994. Am amânat 15 Aprilie până pe 1 Mai, doar faceam 18 ani. Atât am aşteptat ziua majoratului, de ziceai că cine ştie ce schimbare organica se va petrece atunci în mine, şi eu voi deveni dupa o noapte de chef, independenta şi matură. Mama a acceptat să plece de acasă, că doar eram majoră şi ne-a lăsat să petrecem liniştiţi. Liniştiţi e un fel de a spune, că numai liniştiţi nu am fost noi.

           Pe lângă sandvisuri şi tort, aveam o sticla de Metaxa şi una de lichior de nuci. Eram pregătiţi de o petrecere pe cinste. Am fost înconjurată de prietenii mei şi de colegi de clasa. Cum era deja 1 Mai, mulţi dintre cei invitati au ales Costineştiul ca alternativa la petrecerea mea de majorat. Aşa că nu eram un numar prea mare. Urma să plecăm şi noi, a doua zi în zori, la Costineşti. Muzică aveam, băutură aveam, aşa ca ne-am distrat până dimineaţă.

           1999. Mă mutasem de acasă şi mi-am chemat prietenele, ca în fiecare an la mine.          S-a lăsat cu dansuri greceşti şi sârbeşti, cu garrone si fursecuri.

           2001. In penumbra unei veioze, un telefon m-a smuls dintre prieteni. O dragoste se stingea, o voce pe care am auzit-o pentru ultima oară. O nouă dragoste se năştea. “M-am îndrăgostit de vocea ta, atunci, chiar dacă dulceaţa ei nu era pentru mine. Dar putea să fie.”  Şi a fost...

           2003. Aveam să-mi serbez aniversarea 3 zile mai târziu. Viaţa mea se unea cu o altă viaţă şi se pregătea să dea naştere altei vieţi.

           2013. Am fost între prieteni, am primit felicitări multe şi frumoase. M-am bucurat de toate gândurile care au venit spre sufletul meu. Am început să sărbătoresc înca de pe 14, primind în casă prieteni dragi, şi nu m-am oprit nici pe 16 din urări. Şi mai aştept şi pe 17. Poate cineva a uitat?

           Ziua mea de naştere a fost mereu prilej de bucurie pentru mine. Nu am fost niciodată singură. Este unul dintre momentele în care simt că sunt binecuvântată.

           Mulţumesc...