A mai trecut un an din viaţa mea.A fost un an greu. Am avut parte de multe
schimbări, unele dintre ele aşteptate, altele m-au luat prin surprindere. Mă
pregătisem cu ceva timp înainte. Ştiam că urmează vremuri înnegurate. Credeam
că sunt pregătită.
Aveam să aflu că eram departe de adevăr. Mă
lamentam: Cum o să mă descurc? O să fie greu, foarte greu... Privind înapoi,
cred că mă alintam. Când “eram pregatita” de marele salt, s-a întamplat ceva.
Am primit o veste, care m-a lăsat fără cuvinte. Toată pregătirea mea s-a dovedit un foc de paie.
De unde credeam şi mă plângeam că o să fiu nefericită, pentru că intram
într-un joc al privaţiunilor pe toate planurile, am realizat ca eram foarte
departe de adevăr.
Nenorocirea care a dat peste noi, pe lânga esenţa ei de a pierde pe cineva
din familie într-un mod neaşteptat şi absurd, ne-a afundat şi în datorii,
adâncind nivelul de precaritate în care eram “pregătiţi” să intram. Tot de aici s-au declanşat şi lupte pentru
avere, ca-n poveştile medievale. Numai că nu aveam lăncii şi suliţe, ci cuvinte
otrăvite. Legăturile de sânge au fost aruncate peste gard şi s-au scurs cu
repeziciune către canalizarea fetida a avariţiei.
Realizez acum, că niciodată nu suntem pregătiţi de schimbări drastice. Nu
suntem conştienti de o mare nenorocire, decât atunci când ne bate în poartă .Şi
nu avem altă alternativă decât să o poftim în casele noastre. O lăsăm să ne
distrugă linistea şi fericirea, de care abia apoi devenim conştienţi.Şi oricât ne-am pregăti, nu suntem pregătiţi.
Adevăratele nefericiri şi nelinişti vin după o perioadă de acalmie, de
fericire mocnită, pe care în loc să o savuram, o împingem cu picioarele jos din
pat, strigând spre ea isterici:”m-am săturat de monotonie, m-am săturat să
trăiesc într-o lume în care nu se întamplă nimic.”
Pentru această neobrăzare, ni se ia liniştea şi ni se dă tragismul vieţii.
Şi atunci, ce n-ai da pentru a avea înapoi tot ce ai pierdut.
Poate, aceste palme pe obraz sunt tot spre
binele nostru. Fară nefericire, nu putem gusta fericirea, fara ura, nu putem
simti iubirea, fara pierdere nu puteam aprecia ceea ce avem.
Toate aceste fac parte din viaţă şi numai aşa o
putem înţelege.
Astăzi a
început un alt an pentru mine. Sunt pregătită să fiu fericită. O să-mi las
neliniştile pe marginea drumului şi o să păşesc veselă înainte.
imprevizibilul face viata mai palpitanta dar chiar ca ne ia cateodata pe nepregatite, cum ar fi moartea unor persoane dragi la care nu ne asteptam
RăspundețiȘtergere