Căsătoriţi şi totuşi împreună…

            Primăvara este anotimpul marilor iubiri?

            Nu ştiu ce are în comun primăvara cu iubirea, dar la mine, aşa s-a întâmplat. Dacă stau să mă gândesc acum retrospectiv, marile mele poveşti de dragoste au început primăvara.

            Primăvara mi se dezlănţuie imaginaţia, îmi renaşte cheful de viaţă, dăruiesc mai mult şi, recunosc, aştept mai mult de la alţii. Timpul nu mă mai strânge cu uşa, vreau să fac o mulţime de lucruri, şi, mă mir şi eu, chiar reuşesc.

            Iubesc primul ghiocel pe care îl văd în cale, sunt mută de uimire când trec pe sub copacii înfloriţi, ameţesc la mireasma zambilelor, iar despre lalelele galbene, ce să vă mai spun? Frumuseţea lor îmi taie respiraţia.

            Imi place să mă plimb pe străzi necunoscute, uitate. Nu o data, am fost sigură că în periplul meu primăvăratic am mai trecut pe acolo, cândva, demult.

            Prima mea iubire m-a înlănţuit cu vise şi aşteptări, în luna mai. Fiind o iubire adolescentină şi necoaptă, drumurile noastre se întalneau pentru a se desparţi, ne iubeam ani la rândul şi ne regăseam în lunile de primăvară cu un alt început.

            Ultima mea iubire am întalnit-o în luna martie. Nu am fost prea convinşi atunci, aşa ca ne-am regăsit în aprilie. Noi cu dragostea. Am mai avut o şansă . Atunci eram pregătiţi, eram hotărâţi, m-a luat de mâna şi am păşit pe drumul de cărămizi aurii care duce spre Oraşul Iubirii. Şi de atunci, sărbătorim în fiecare aprilie întâlnirea noastră, ziua mea, ziua căsătoriei noastre, azi, ziua florilor, ziua lui. Luna aprilie este o luna de graţie pentru noi.

            Ziua în care ne-am căsătorit, 18 aprilie, acum 10 ani, a fost o zi însorită, caldă, o zi plina de dragoste. De multe ori, nu ştim la ce să ne aşteptăm, când ne căsătorim. O facem sub imboldul iubirii şi cred că nici nu ne gândim la ce se va întampla mai departe. Poate este singurul moment când trăim clipa. Atunci nu există trecut şi nu există viitor. Suntem doar noi cu iubirea noastră.

            Se zice că dragostea dureaza trei ani (refuz să cred). Dragostea este importanta, dar ceea ce contează cu adevarat este ce rămâne în sufletele noastre după ani de adâncă iubire. Suntem atât de diferiţi, fiecare dintre noi, încât nu e posibil să ne înţelegem pe viaţă. Dar, cu toate acestea, maturitatea de a gestiona o relaţie, poate reaprinde focul iubirii mereu şi mereu.

Şi poate că luna aprilie, luna lalelelor galbene, ne va inspira şi ne va aduce pe buze şi în îmbraţişare parfumul Marii Iubiri.   La mulţi ani, Iubirea mea!